carul mare tremură deasupra mea
plânge odată cu mine
un curcubeu nocturn al tristeții
se arcuiește pe șira spinării mele
nu ți se pare că sunt cumva prea umană?
și plâng
și plâng
și plâng
și carul mare
își aruncă steaua din coadă
și-mi spune
să-mi pun o dorință
așa că îmi pun dorința
cu genele stoarse
ce ți-ai dorit?

carul mare se stinge

răsare soarele

deschid ochii
trezită iar de nihilismul tău

tu de ce nu vrei să dormi?

sărută-mă de noapte bună
o să ne culcăm dimineața devreme
ca să ne trezim seara târziu