timpul n-ar mai trebui să curgă, ci doar să păteze fața de masă a eternității, pe care mi-aș așterne nemurirea, dacă aș avea-o. până...

am știut de ieri că o să te vad. am știut de ieri că o să fie cutremur. am știut de ieri că ființa o să-mi crape iar, ca un val singu...

ce fragil e totul mergem pe o foaie de hârtie îmbibată în apă ne agățăm de porii dilatați adânciți zbârciți și ne...

și moartea e iar la picioarele mele se dârdâie se scutură se adună o mătura vecina din blocul de lângă și moartea e iar moartă la ...

aleargă până te prinde soarele de gene și arde portretul meu de pe retina ta. aleargă până se încâlcesc sub tine firele de iar...

și nefumul dintre crăpăturile buzelor tale, în loc să mi se ducă în plămâni, se duce în inimă și o aburește să te mai iubească o dată.

perdele de gânduri mi se-agață de gene. tremură-ntrebări neîntrebate încă prin capilare. se-ncruntă sentimente prin pupile dilatate. d...

între coaste mi se deschide cerul, iar între pleoape, nemurirea bucăți de rai se rup din cer și cad în iadul paradoxurilor mele t...

apocalipsa este ceea ce se întâmplă între simultan și nesimultan între iubire și neiubire între mine și tine

carul mare tremură deasupra mea plânge odată cu mine un curcubeu nocturn al tristeții se arcuiește pe șira spinării mele nu ți se par...